Istoria parfumului
Primele utilizari ale substantelor aromate, precum tamiia, care au dus la crearea parfumurilor, aveau destinatii ritualice. Insa, destul de repede, in Mesopotamia si in Egiptul antic au aparut primele esente parfumate care erau folosite cu un rol pur monden tinind de codurile elegantei sietichetelor valabile pentru inalta nobileme. Primul creator de parfumuri consemnat de istorie a fost o femeie: Tapputi, in jurul anului 1200 in.Hr., in Mesopotamia. Filonul religios era insa vizibil in folosirea uleiurilor parfumate, a cremelor si a parfumurilor de catre aristocratiilor Mesopotamiei si Egiptului Antic: parfumurile si mirosurile frumoase aveau darul de a-l apara pe cel care le purta de spiritele rele si de boli. Ideea a persistat pina in Franta Regelui Soare, in sec XVII-lea. In ciuda faptului, ca spre deosebire de antici, curtenii regelui Ludovic al XIV erau mult mai exputi la boli si la epidemii din cauza uzantelor de igiena absolut precare din acea perioada. Regele Soare insusi nu a facut baie, la un moment dat, timp de patru ani. Parfumurile aveau, in aceeasta perioada, menirea de a acoperi carentele de igiena
Istoria-In Europa medievala, parfumurile s-au dezvoltat pornind de la cunostiintele din acest domeniu transmise de invatatii oriientali, fie arabi, fie chinezi. Insa punctul de turnura l-a reprezentat descoperirea alcoolului etilic de catre alchimistii europeni. In Renastare, parfumul a fost folosit atit ca instrument de seducere, cit si arma fatala, deseori stind la baza unor otraviri intre rivali.
Tamaia este probabil cea mai cunoscuta planta la care s-a facut aluzie in Biblie. Tamaia arsa a fost privilegiul preotilor In cele mai timpurii civilizatii. Obiceiul se foloseste si astazi In Biserica Catolica si Biserica Crestina.
Tamaia, aromele si uleiul parfumat au devenit disponibile pentru toti egipteni si au insistat treptat renuntandu-se la drepturile lor selecte (ale parfumurilor). Cetatenii au fost educati sa se parfumeze si ei cel putin o data pe saptamana. Egiptenii devenind pretentiosi cu obiceiurile lor, au ocupat baile pompoase, In care predecesorii greci si romani se scaldau acolo. Si-au Inmuiat pielea In uleiuri deoarece le oferea placere, ajutandu-i sa-si protejeze corpurile de efectul soarelui torid. Egiptenii au creat o sumedenie de creme parfumate si emolienti parfumati. Ei si-au creat o forma de con In care sa topeasca, sa creeze cremele si emolienti cu care sa-si acopere parul si corpul. Imbaierea era relaxanta, era placerea sociala, uneori se Imbaiau de cate trei ori pe zi.
La sfarsitul secolului, parfumurile aveau mireasma unei singure flori. Trandafirul, violeta, liliacul, crinul erau la mare cerere. Miresmele de amestecuri florale au fost introduse spre sfarsitul primei decade cand au fost descoperite noi ingrediente ce au fost amestecate pentru a rezulta noi parfumuri. Mai tarziu, mirosuri abstracte, care nu aveau nuci o legatura cu parfumul unei flori sau al unui buchet de flori au fost create. Aceasta realizare a revolutionat industria parfumurilor. Astazi, parfumurile au devenit mult mai complexe, cu multe tente si tonuri necunoscute Inainte de descoperirea aromelor chimice.
Datorita comertului tot mai prosper de iasomie, trandafiri si portocale, orasul Grasse din Provence a devenit cel mai important centru producator de materii prime. Acest statut de mare producator de parfumuri a orasului Grasse a pierit In 1724. Paris a devenit duplicatul comercial al orasului Grasse si centrul mondial al parfumurilor. Casele de parfumuri precum Houbigant (care produce Quelques Fleurs, foarte popular si astazi), Lubin, Roger&Gallet si Guerlain Isi aveau sediul In Paris.
Parfumurile In ziua de azi sunt creati de oameni antrenati In spiritul traditiilor estetice renascentiste. Acesti mestesugari, care petrec ani In ucenicie, vorbesc In mod neobisnuit de notitele chilimbar si acordurile florale albe. Odata cu anul 2000, producatorii de parfumuri vorbesc despre afinitatile moleculare care leaga proteinele receptoare-florale.
