Ce contine un parfum?
Bineinteles ca in primul rind foarte multe secrete! Dar, pe scurt: extracte vegetale, substante de origine animala, fixatori, apa dedurizata, conservanti si coloranti. Cele mai scumpe parfumuri vindute la ora actuala sunt compuse doar de esente naturale, extrase din flori, fructe sau alte parti ale plantelor.
Florile cele mai nobile si cu traditie sunt, fara indoiala, trandafirii si iasomia. La care se adauga cele de tuberoza si iris, desi o parte din extract isi are originea in bulbi, in cazul acestora din urma. Urmeaza, nu neaparat in ordinea inportantei, violetele, florile de neroli, mimoza, lacrimioarela, narcisa, lavanda, fara a uita de ylang-ylang, o floare originara din insulele Oceanului Indian. Desigur, lista e mai lunga si multe alte flori au fost si sunt folosite in fabricarea parfumurilor, in functie de tendintele epocilor. La ora actuala, esentele lor pot fi reproduse in mare masura pe calea chimiei de sinteza, ceea ce a avut si o parte buna: scaderea pretului parfumului.
Fructele au fost la rindul lor folosite aproape tot atit de mult ca si florile pentru compozitia parfumurilor. Cele mai “solocitate” au fost si sunt citricile. Ele dau nume unei famili olfactive nimita familia hesperidelor, pina acum 30-40 de ani componente de baza in ape de colonie. Portocale si lamai, bergamote, lime(lamaie verde), grepfruit si portocale rosii, o mare varietate de citrice sunt “chinuite” in procesele de extractie, pentru notele de firf sau de mijloc ale parfumurilor. Celelalte arome fructate pe care le gasim in reteta parfumurilor de azi sunt insa de cele mai multe ori substante de sinteza. Dar ce mai conteaza provenienta esentelor unui parfum in voga, atit timp cit vanilia afrodisiaca din el ne invaluie, indulcindu-ne simturile… Ce alte parti de plante sunt folosite pentru fabricarea parfumurilor? De la un arbore sau arbust se poate folosi extractul din scoarta sau din lemnul propriu-zis–este cazul scortisoarei, santalului, cedrului, mesteacanului sau gaiacului. Rasinele(sau rezinele) de tipul tamiei, mirtului sau smirnei sunt la fel de folosite, asa cum sunt si muschiul de stejar sau frunzele de paciuli, verbina sau radacinile de vetiver, ghimbirul si semintele de cardamom, coriandru si tonka.
Dar in compozitia parfumurilor intra si esente animale (mosc, ulei de castor, ambra), care au fost treptat inlocuite de echivalentele lor sintetice. Ele joaca rol de fixator pentru extractele aromatice si sunt o parte importanta, mai ales pentru parfumurile masculine, permitind persistenta pe o durata de timp mai mare a notelor parfumului.
Moscul este, de fapt, secretia unor glande speciale ale unor cerbi maturi, uleiul de castor este secretia glandelor sebacee ale acestor animale, iar ambra gri este o substanta excretata din intestinul casalotilor sub forma de cacului.
Parfumurile sintetice au luat insa o amploare care nu mai poate fi depasita de cele pur naturale. Dezvoltarea industriei chimice a jucat un rol deosebit de inportant. Apoi raritatea si pretul extrem de scump al unor componente (cum ar fi cele animale) precum si procesul complicat de fabricatie au facut ca parfumurile naturale sa fie inlocuite cu cele de sinteza. Evolutie deloc poietica, veti spune, dar ginditiva ca asa au incetat sa mai fie un produs de lux extrem, inadorabil pentru cele mai multe dintre noi. Noi;e produse de parfumerie sunt obtinute prin transformari chimice ale unor substante lipsite de orce urma de “poezie”, cum este cazul gudronului de huila- din el se obtine acetatul de benzil, a carui aroma aminteste perfect de cea naturala de iasomie.
